[FEB. 2019]
O sută de bule
de aer expirat
s-au îmbufnat.
Sunt declarate nule.
[FEB. 2019]
O sută de bule
de aer expirat
s-au îmbufnat.
Sunt declarate nule.
[02/2019]
There is no thought left,
The wider uncoloured space
Eating me alive inside it.
No more move.
Vacuuming your brain.
Derailing bunches of air,
Next to me.
Aglutinating the smell of fresh,
Until one can chew its misery.
I am falling into my body.
The fall is slow, I can feel the slide.
All anybodies around me
Cease to count.
Like shadows, they move my bunches of air
Until scratching my brain.
Wishes cannot make it to the heaven anylonger.
[01/2019]
Ți-am desenat conturul
Ca să nu munceşti prea mult.
[01/2019]
Mutated innocence
Derived from greed and ignorance.
The child is crying now
The child is lost
Raise your eyebrow
The innocence is crossed.
[01/2015]
Umbra mâinii separă lumina.
Îi schimbă culoarea
Și o îndoaie.
[01/2015]
ei trăiesc înăuntrul unei lumi interioare
– oameni cu fețe handicapate de bunăstare
râd strâmb, paralitic,
către prostioarele lor zilnice
de parcă acum le-ar fi văzut pentru prima oară
de parcă de ele ar sta agățat pământul tot
și însăși lumea lor interioară ar depinde
de mersul gazelor,
de cirip-itul florilor,
de mirosul ierbii crud tăiate,
de izul varului proaspăt de pe bârnele gardului,
de zvâcnirea frunzelor către soare,
de căldura izvorâtă din bălțile de peste ploaia verii,
de împleticirea picioarelor obosite după o zi de muncă
[01/2015]
I used to sing to balance my soul,
Weeping, and mourning, and laughing with tears
Having the sounds as friends and readers.
But now i am sitting on thoughts and sigh.
Smart voice in my head turns to me:
The air is thick, the noise shall die.
“It seems you were not supposed to reach the void.”
At least, this is what I heard.
[01/2015]
prinde moartea de capătul sunetului,
aruncă-te repede după fuga ei în lume.
nu este timp să te tângui,
se aud zgomotele veseliei nebune,
muștele au înnebunit vacile,
copitele lor aruncă noroiul în spate,
la mulți metri înapoia lor,
în stradă,
unde trecătorul își așteaptă liniștit piuitul verde al semaforului.
poți trece.
trecerea e doar o fugă de sine.
[01/2015]
Nasturele,
Nu ține seama de cămașă.
Treaba lui
e gaura care-l mușcă.
The button
ignores the shirt.
His concern is merely
the hole that bites him.
[03/2008]
prinde moartea de capătul sunetului,
aruncă-te repede după fuga ei în lume.
nu este timp să te tângui,
se aud zgomotele veseliei nebune,
muștele au înnebunit vacile,
copitele lor aruncă noroiul în spate,
la mulți metri înapoia lor,
în stradă,
unde trecătorul își asteaptă liniștit
piuitul verde al semaforului.
poți trece.
trecerea e doar o fugă de sine.
[03/2008]
dacă acesta ar fi un picior;
dacă acesta ar fi un mic picior
de sticlă
de bere,
dacă acesta ar fi suportul tău de pământ,
dacă acesta ar fi sprijinul tău;
de necaz,
de viață,
dacă aici ai șade;
dacă ai șade, ai sta;
dacă pamantul ar fi rotund,
unde ai putea cădea?
[08/2008]
mi s-a rupt liniuța
de echilibru,
și acum, singură, coboară undeva, la metrou, se ascunde
mi s-a rupt liniuța în
trei
puncte.
echidistante.
se văd cu ochiul liber cum încearcă să fugă, brownian, înspre dinspre spre marginea lor
nu mai am liniuța
cu care să-mi fixez limitele puterii de joc
unde mă aflu, cine sunteți, ce fac?
ajutați-mă,
măcar să pot să-mi adun punctele…toate
[03/2008]
eclectic mă adun lângă tine,
mă strâng.
– mă închid în mine și îmi ating umărul de tine.
pe nesimțite dăm mâna unul cu altul.
în înghesuiala aceasta.
– credeam că sunt singur
dar îți simt răsuflarea în ceafă.
spațiul e strâmt,
șoferul pune frână brusc,
mașinile curg,
accidentele le pun în legătura una cu alta,
ele comunică, comunică.
– am crezut că vrei să mă furi,
hoțule,
dar eu sunt singur, nu am ceva de furat.
mi-ai intrat în buzunarul gol,
te simt aproape de mine,
lipsit de pace, speriat, atent să nu te sesizez.
– ne-am împrăștiat unii în alții.
la ce să ne rugăm împreună?
– ne închidem înapoi în noi înșine,
ca să ne auzim mai bine,
mica biserică mică.
[03/2008]
teoriile mă îndeamnă să simt
cum îmi suferă integralitatea
fără împărtășire,
fără obiect de comparație.
cum nu mă mai regăsesc.
o să mă divid în sine și mine,
că să putem discuta divergent,
o să încap într-o singură formulă de bază.
ridic singularitatea la pătrat
și îmi dovedesc puterea.
stau singur în confruntarea internă,
mă contrazic, mă reinventez,
înșel logica propriului discurs,
mă trădez pe dinăuntru, șarmant,
pentru o notă de farmec intern.
așa, fără dependențe,
mi-am găsit în sfârșit puterea de a fi,
nealterat, eu însămi, în forță.
[10/2007]
dă-o în laterală de șină;
cui să-i mai pese de ea?
pierzania limitelor
și
iconoclastia paralelismului forțelor opuse…
dă-o în colo.
dă-o-n laterală de șină.
[09/2007]
oricât ai trage
de timp
să se întindă în vreun fel
ba mai lung
sau mai lat
ba mai sucit într-o diagonală
oricare diagonală
una care funcționează ca o torță
consumându-mă mai abitir
și mai puternic
pe masură ce se întinde mai mult
–
chinuie-te suflete,
în continuare,
să te insensibilizezi mai tare
–
trebuie să tragi mai tare
trebuie să smulgi
și să întinzi timpul cu degetul până nu mai rămâne imagine pe imagine
trebuie să tragi mai în toate părțile
trebuie să muști
din tine și din ceilalți și din propria inimă până nu mai curge nici o picătură de sânge
trebuie să te alungi mai tare
trebuie să mori
până când simți că zvâcnește simțirea în tine și te întorci mulțumit între lumile tale posibile
–
oricât ai încerca
…
nu reușești niciodată să te urăști de unul singur.
[09/2007]
doamne,
ţine-mă, doamne, de mână..
de mâna stângă,
să te simt mai aproape,
de mâna strâmbă,
să te pot cuprinde mai bine,
de palme, doamne,
să te pot cerni printre degete
când am mai multă nevoie de tine..
..c-aşa le fac eu pe toate pe dos..
ţine-mă, doamne,
ţine-mă strâns,
ia-mă la tine în palme,
ca pe un ghemotoc de hârtie,
împreună poate plutim mai uşor
prin lume,
împreună poate mergem mai îndrăzneţ
la uşa celorlalţi,
să batem,
să cerem,
să ne plângem,
să ne căutăm iubirile,
ţine-mă, doamne, ţine-mă puternic,
ţine-mă cu ambele mâini,
ţine-mă,
ţine-mă de tot..
[09/ 2007]
vino noaptea,
când sfetnicul e hormonat,
când joacă nervii-n vintre
jocul
de-a dorul, dragul și desfrâul…
vino noaptea,
când patul e destins,
a două trupuri de cuprins…
și vino noaptea,
nu uita,
când soarele e sus,
pe cerul altora.
[07/2007]
spuse poetul.
[07/2007]
e felurit
mersul fibrei prin țesuturile mele.
pentru secunda asta rămân disponibil, oricum.
mm?
ai spus că-mi treci fiorii prin tine, pe bune? pe gratis?
da.
și dau o bere, oricum.
[01/2004]
my skin colour started to flow
from within me
and soon I was nothing left
around, to be
then all lights had faint
when they noticed
themselves unstable in selves
not quite right, I said
my colour should be just a fact.
[04/2003]
I’m trying to escape the zero:
– contracted to fulfill its space
I’m constantly checking every trace
trying to find or feel just a little place
wherein I can get myself out
with all my grace.
But, no need to tell you about:
– there has been ever no hero
to crash any zero,
neither I have had known a zero
to caught any hero…
[01/2003]
„e timpul potrivit să fii”,
mi-am zis.
Încetul cu încetul.
Punct cu punct,
şi virgulă cu virgulă.
[01/2003]
citiţi-mă, citiţi-mă, citiţi-mă,
citiţi-mă,
până când voi veţi buchisi
senzaţiile,
porii pielii mele umede,
dosul palmelor reci,
fiorii dând din vertebră în vertebră,
oroarea unui singur fir de păr,
lungile mele izolări,
ohooooo….
până atunci,
voi fi neagră de tot.
[01/2003]
Words for Sale! Words for Sale!
musically sung words, little words
words with three letters,
words with capital letters,
Cheap words! Words for Sale!
Please, beautiful lady,
let your thoughts to go away…
let your hair to style astray…
let me hold you on my way
asking you just to obey,
feel the rest within my words
share with me these little swords:
Words for Sale! Cheeeap words!